>>> Cornel Chiriac Homepage >>> Articole |
|
In Memoriam
de Noel Bernard L-am întîlnit pe Cornel Chiriac pentru prima oară în primăvara lui 1969. Era la scurt timp după invazia Cehoslovaciei. Cumva, Cornel reuşise să iasă din România şi să ajungă în Austria. Cineva
mi-a spus că în lagărul de refugiaţi de la Kreiskirchen de lîngă Viena se afla un tînăr muzician român foarte talentat, care făcuse emisiuni muzicale la Radio Bucureşti şi care era un as în domeniul muzicii moderne. Am
intrat în legatura cu el şi am aranjat să ne întîlnim la Salzburg. Cornel nu avea încă hîrtiile de refugiat care i-ar fi permis să călătorească în RFG. Îmi aduc aminte ca astăzi de ziua în care ne-am întîlnit
într-un frumos şi vechi hotel de pe malurile Salzarului, un rîu pitoresc care traversează oraşul lui Mozart. M-a întîmpinat un băiat tînăr, pe vremea aceea avea 25 sau 26 de ani, puţin hippy ca înfîţişare, dar
evident inteligent, plin de candoare şi simpatic. Conversaţia n-a durat prea mult. Mi-a povestit despre greutăţile pe care le întîmpinase la Radio Bucureşti, despre felul cum emisiunile lui erau cenzurate. Despre modul
absurd în care un nechemat sau altul stabilea ce melodii sunt conforme cu linia partidului şi care sunt contrarevoluţioare sau subversive. Mi-a spus că tolerase toate aceste nu fără momente de răzvrătire fiindcă speră,
împreună cu mulţi alţii pe vremea aceea, că lucrurile se vor îndrepta treptat. Invazia Cehoslovaciei, înăbuşirea Primăverii de la Praga îi zdrobise toate speranţele. Hotărîse să plece cu orice chip din România. M-am
înţeles cu el să vină să lucreze la noi la Radio. Mă felicitam că făcusem o achiziţie bună, că umplusem o lacună în programele noastre, fără să bănuiesc pe vremea aceea cît de strălucită avea să se dovedească.
După completarea formalităţilor, a venit la noi la München la sfîrşitul lui mai 1969. Curînd dupa aceea, undele hertziene purtau spre România şi în lumea largă unul dintre cele mai bune programe din lume de muzică
populară modernă. La început, Cornel a simţit nevoia să-şi reverse năduful şi, folosind un limbaj prea elegant, s-a răfuit cu cei care nu-l lăsaseră să-şi facă meseria la el acasă, care îl siliseră s-o apuce pe
drumul pribegiei. N-ar fi trebuit poate să-l las s-o facă. Cel puţin nu în stilul acela. Dar nu am vrut ca acest tînăr de o sensibilitate cu totul deosebită să aibă impresia că a fugit de o cenzură în România ca să
dea de o altă cenzură aici la München. Încetul cu încetul şi-a dat seama că nu politica, ci muzica era menirea, vocaţia lui. Într-o perioadă scurtă, a devenit idolul unei mari părţi a tineretului din ţară. Dar nu
numai din România. Primea scrisori din Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Olanda, Anglia, Italia şi din multe alte ţări. Tineri care nu înţelegeau o boabă românească erau entuziasmaţi de muzica pe care o prezenta, şi
scriau spunîndu-i că nicăieri în altă parte nu puteau asculta un program atît de bun. Şi totuşi, deşi avea nenumăraţi prieteni pretutindeni, şi mai ales în România, deşi primea mii de scrisori de la tineri care
aproape invariabil îşi începeau rîndurile scriind: "Dragă Cornele, aş vrea să mă număr printre prietenii tăi". Cornel se simţea singur. Un băiat singur de care nimănui nu-i păsa. Cornel nu se putea
împăca cu gîndul că sute de mii, dacă nu milioane de tineri din România îl adorau, în timp ce aici la München era un oarecare. Încerca să găsească un surogat. Aduna la el acasă pe cine vrei şi pe cine nu vrei
încercînd să aprindă un mic foc de căldură şi prietenie care să înlocuiască flacara de dor care ardea în el dupa dumneavoastra, cei care-l ascultati si admirati. Pierdea zilele si multe nopti într-o continua cautare,
sfâsiat de o neliniste care nu se astâmpara. Câteodata îsi gasea refugiul într-o sticla de vin. În profesiunea lui, Cornel era un model de constinciozitate. Nimeni nu punea mai multa pasiune în munca lui decât el.
Programele lui erau rezultatul unui studiu intens al avalansei de discuri noi care-l copleseau în fiecare saptamâna. Dar Cornel nu se multumea doar asa cum o fac multi disc-jockey sa asculte muzica. Pentru el, cel putin la fel
de important ca muzica, a fost întotdeauna fenomenul social, revolta si nemultumirile din care tâsneau aceste cântece si care erau perfect oglindite adeseori în textele folosite. Cornel era, dupa cum stiti, o enciclopedie a
muzicii populare moderne, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai ei. Un om care o întelegea perfect, fiindca îi întelegea radacinile, stia de unde vine, îi împartasea setea dupa libertate si pace, oroarea de razboi si
brutalitate. Visul unei lumi mai bune. "Vino Isuse pe pamânt. N-ai sa crezi ce-ai sa vezi aici." În seara de 4 martie, Cornel a fost apucat din nou de acel val de neliniste despre care va vorbeam la început. A
înregistrat la radio o serie de programe si pe la 7 seara a iesit în oras. Muncise mult pregatind muzica pentru o premiera mondiala a unei piese de Mrozek pe care Vlad Mugur o pune în scena la Teatrul Municipal din Constanta.
Si-a vizitat pe rând toti prietenii apropiati, a trecut printr-o serie întreaga de localuri, unele tinute de români, localuri pe care le frecventa mai des. Nu mult înainte de miezul noptii, s-a întâlnit într-un local cu
tânarul Mario Gropp în vârsta de 17 ani si a baut un pahar cu vin împreuna cu el într-un local din Schwabing, cartierul artistic al München-ului. A iesit din local împreuna cu Mario Gropp aproape de miezul noptii. Scurt timp
dupa ora 1 noaptea, o studenta care se ducea acasa l-a descoperit înjunghiat în piept, zacând mort lânga Mercedes-ul lui, parcat într-un colt al orasului. Din portofelul lui lipseau o mie si ceva de marci pe care le ridicase
de la banca în aceeasi zi. Ieri seara, politia l-a arestat pe Mario Gropp banuit de a-l fi asasinat pe Cornel Chiriac. Mario Gropp, desi doar în vârsta de 17 ani, are un cazier judiciar la politia din München. E cunoscut ca
un tânar violent, fara domiciliu si fara slujba. Asa s-a terminat scurta si stralucita traiectorie lumeasca a cometei Chiriac, stinsa cu mult înainte de vreme. Închei acest program închinat amintirii lui Cornel, transmitând
cele mai sincere condoleanta mamei si familiei lui, cât si dv.,care, ca si noi, sunt sigur, ca nu-l veti uita niciodata. -- |
|
fan club | links | caută | contact Copyright, 2001-2024, Cornel Chiriac org.
|
|